Acordul de mediere incheiat in cursul procesului penal, inlatura raspunderea penala

In Monitorul Oficial al Romaniei nr. 406 din data de 9 iunie 2015 a fost publicata Decizia nr. 9/2015 privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, prin Incheierea din 21 ianuarie 2015 pronuntata in Dosarul nr. 9.018/4/2014 (numar in format vechi 3.969/2014).

ICCJ: S-a luat in examinare sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, prin Incheierea din 21 ianuarie 2015 pronuntata in Dosarul nr. 9.018/4/2014 (numar in format vechi 3.969/2014), in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a urmatoarelor probleme de drept: „1. daca dispozitiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator se interpreteaza in sensul ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale sau este o modalitate a impacarii ca si cauza de inlaturare a raspunderii penale reglementata de dispozitiile art. 159 din Codul penal; 2. daca medierea poate interveni numai pana la citirea actului de sesizare potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni in tot cursul procesului penal.”

(…)

II. Expunerea succinta a cauzei

Prin Sentinta penala nr. 2.341 din data de 25 iunie 2014, pronuntata in Dosarul penal nr. 9.018/4/2013, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a condamnat inculpatul M.D.A. la pedeapsa rezultanta de un an inchisoare pentru infractiunile de furt calificat prevazute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal (fapte comise la 9 martie 2014), fiind incidente si dispozitiile art. 396 alin. (1), (4) si (10) din Codul de procedura penala raportat la art. 83 din Codul penal.

Prin aceeasi sentinta au fost condamnati:

– inculpatul G.D. la o pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare pentru infractiunile de furt calificat prevazute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal (fapte comise la 9 martie 2014), in conditiile art. 396 alin. (1), (4) si (10) din Codul de procedura penala raportat la art. 83 din Codul penal.

In baza art. 83 alin. (1) din Codul penal a fost amanata aplicarea pedepselor inchisorii stabilite pentru inculpatii M.D.A. si G.D., pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit in conditiile art. 84 din Codul penal si care urmeaza a curge de la data ramanerii definitive a hotararii de stabilire a pedepsei, iar in baza art. 85 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Codul penal au fost dispuse masurile de supraveghere dispuse in hotarare;

– inculpatul D.D.N. la o pedeapsa rezultanta de 1 an si 4 luni inchisoare pentru savarsirea infractiunilor de furt calificat prevazute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal (fapte comise la 9 martie 2014), in conditiile art. 396 alin. (1) din Codul de procedura penala raportat la art. 83 din Codul penal.

In baza art. 83 alin. (1) din Codul penal a fost amanata aplicarea pedepsei inchisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani, stabilit in conditiile art. 84 din Codul penal si care urmeaza a curge de la data ramanerii definitive a hotararii de stabilire a pedepsei, iar in baza art. 85 alin. (1) si alin. (2) lit. b) din Codul penal au fost dispuse masurile de supraveghere dispuse in hotarare;

– inculpatul R.D. la o pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare pentru savarsirea infractiunilor prevazute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) si (10) din Codul de procedura penala, in conditiile art. 91 si art. 92 din Codul penal, fiindu-i aplicate masurile de supraveghere prevazute de art. 93 alin. (1) si (3) din Codul penal;

– inculpatul G.E. la o pedeapsa rezultanta de 1 an inchisoare pentru infractiunile prevazute de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, cu aplicarea art. 41 alin. (1) din Codul penal, art. 77 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) si (10) din Codul de procedura penala si de art. 228 alin. (1) din Codul penal – art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, cu aplicarea art. 77 lit. a) din Codul penal, cu aplicarea art. 396 alin. (1) si (10) din Codul de procedura penala, cu aplicarea art. 96 alin. (4) din Codul penal, fiindu-i aplicate si pedepse complementare si accesorii in conditiile sentintei aratate.

Pentru a hotari astfel, instanta de fond a retinut, in esenta, ca la data de 9/10 martie 2014, in jurul orelor 23,00-24,00, inculpatii au patruns prin escaladarea gardului imprejmuitor in curtea Pietei de Gross Bucuresti, situata pe Bd. Metalurgiei nr. 132, sectorul 4, de unde au sustras mai multe baxuri cu bere si suc din dreptul standurilor D13 si D14, dupa care au sustras si 2 acumulatori auto de la autocamionul marca DAF cu nr. de inmatriculare B 36 APO, parcat in aceeasi curte.

Apelul declarat impotriva acestei sentinte face obiectul Dosarului nr. 9.018/4/2014 (numar in format vechi 3.969/2014) aflat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia I penala.

III. Opinia instantei care a formulat sesizarea

Instanta legal investita a Curtii de Apel Bucuresti, care a sesizat Inalta Curte de Casatie si Justitie cu chestiunile de drept supuse dezlegarii, apreciaza ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale, prevazuta in dispozitiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, si nu o forma a impacarii si, drept urmare, poate interveni oricand pana la solutionarea definitiva a cauzei, nefiind supusa termenului prevazut de art. 159 alin. (3) din Codul penal pentru impacare.

Astfel, s-a aratat ca art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, aplicabila in cauzele penale, atat in latura penala, cat si in latura civila, prevede la alin. (2) ca in latura penala a procesului dispozitiile privind medierea se aplica numai in cauzele privind infractiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor inlatura raspunderea penala. Ca tehnica legislativa, s-a constatat ca s-a preferat a se face trimitere la infractiunile pentru care impacarea partilor sau retragerea plangerii prealabile inlatura raspunderea penala, fiind usor de identificat astfel, fara a mai fi reluate, infractiunile carora li se aplica.

Apelantul inculpat G.E. a fost trimis in judecata si condamnat in prima instanta pentru comiterea in concurs real a doua infractiuni de furt calificat prevazute de art. 228 raportat la art. 229 alin. (1) lit. b) si d) din Codul penal, comise in stare de recidiva postcondamnatorie, pentru care punerea in miscare a actiunii penale se face din oficiu.

S-a constatat ca, intrucat art. 231 alin. (2) din Codul penal prevede ca in cazul faptelor de furt calificat, pentru care apelantul inculpat a fost judecat in prima instanta, desi punerea in miscare a actiunii penale se face din oficiu, impacarea inlatura raspunderea penala pentru infractiunea ce face obiectul cauzei, este admisa de lege medierea ca si cauza care inlatura caracterul penal al faptei.

In ceea ce priveste natura juridica, Curtea a considerat ca medierea, ca si impacarea si retragerea plangerii prealabile, are dubla natura juridica, atat de drept penal, cat si procesual penal, fiind o cauza care inlatura raspunderea penala, dar si o cauza care impiedica punerea in miscare si exercitarea actiunii penale. S-a apreciat ca aceasta concluzie rezulta din dispozitiile art. 69 din Legea nr. 192/2006 care prevad ca, in cazul in care procedura de mediere se desfasoara inaintea inceperii procesului penal si aceasta se inchide prin solutionarea conflictului si incheierea unei intelegeri, potrivit art. 56 alin. (1) lit. a), prin derogare de la dispozitiile art. 157 alin. (3) din Codul penal, fapta nu va atrage raspunderea penala pentru faptuitorul cu privire la care conflictul s-a incheiat prin mediere. Totodata, s-a facut trimitere la dispozitiile art. 70 din aceeasi lege, in care se prevede ca, in cazul in care medierea cu privire la latura penala a cauzei se desfasoara dupa inceperea procesului penal, urmarirea penala sau, dupa caz, judecata se poate suspenda, in temeiul prezentarii de catre parti a contractului de mediere, fara a face vreo limitare dupa cum cauza se afla in faza de judecata in prima instanta sau in apel.

Pe de alta parte, s-a aratat ca, potrivit dispozitiilor art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedura penala, actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu poate fi exercitata, printre altele, cand a fost retrasa plangerea prealabila – in cazul infractiunilor pentru care retragerea acesteia inlatura raspunderea penala -, a intervenit impacarea ori a fost incheiat un acord de mediere in conditiile legii.

(…)

Decizia nr. 9/2015 privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala, prin Incheierea din 21 ianuarie 2015 pronuntata in Dosarul nr. 9.018/4/2014 (numar in format vechi 3.969/2014)

In vigoare de la 09.06.2015

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 477 din Codul de procedura penala, se va admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala in Dosarul nr. 9.018/4/2014 (numar in format vechi 3.969/2014), in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a urmatoarelor chestiuni de drept: „1. daca dispozitiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator se interpreteaza in sensul ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale sau este o modalitate a impacarii ca si cauza de inlaturare a raspunderii penale reglementata de dispozitiile art. 159 din Codul penal; 2. daca medierea poate interveni numai pana la citirea actului de sesizare potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni in tot cursul procesului penal” si se va stabili ca:

1. in aplicarea dispozitiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, incheierea unui acord de mediere constituie o cauza sui-generis care inlatura raspunderea penala, distincta de impacare;

2. incheierea unui acord de mediere in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator poate interveni in tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii penale.

Admite sesizarea formulata de Curtea de Apel Bucuresti – Sectia I penala in Dosarul nr. 9.018/4/2014 (numar in format vechi 3.969/2014), in vederea pronuntarii unei hotarari prealabile pentru dezlegarea in principiu a urmatoarelor chestiuni de drept: „1. daca dispozitiile art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator se interpreteaza in sensul ca medierea este o cauza sui-generis de inlaturare a raspunderii penale sau este o modalitate a impacarii ca si cauza de inlaturare a raspunderii penale reglementata de dispozitiile art. 159 din Codul penal; 2. daca medierea poate interveni numai pana la citirea actului de sesizare potrivit dispozitiilor art. 159 alin. (3) din Codul penal sau poate interveni in tot cursul procesului penal” si stabileste ca:

1. in aplicarea dispozitiilor art. 67 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, incheierea unui acord de mediere constituie o cauza sui-generis care inlatura raspunderea penala, distincta de impacare;

2. incheierea unui acord de mediere in conditiile Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator poate interveni in tot cursul procesului penal, pana la ramanerea definitiva a hotararii penale.

Sursa: Monitorul Oficial